Câte suflete să aibă infinitul?

Plouă cu frunze de salcâm.

 Mulțime de fluturi galbeni  dansând  împreună,

Dinspre ramuri spre sol,  dinspre Cer spre Pamânt,

 Ca sufletele ce vin la încarnare.

Curg pe rând după o regulă a vântului,

Sau, a unui Creator.

Ma intreb:

Câte frunze poate avea acest copac?

Și câte suflete să aibă infinitul?

Pentru că  in dansul căderii lor,

 Par a nu se mai sfârșii niciodată.

8

Ondularea nonsenzuala a trupului meu
Este doar continuarea in exterior
A dansului ce deja a nceput in mine.

Cand mainile mele taie aerul
Desenand linii ce contureaza cuvinte
Asta inseamna ca vorbesc in simboluri.

Si daca palmele mi lovesc plexul
Atunci nu inseamna ca ma doare iubirea.

E doar linistea a ceva ce de mult
Astepta sa fie COMPLET

Porcinixism ( sau...ce mai porcarie...)

Mi am construit o biserica pe care am impartit o n trei.

Intr o parte cresc porci, in alta i tai

Si in ultima preaslavesc vieti de sfinti,

Punand, totodata, bazele propriei mele religii

Pe care am numit o porcinixism.

Si urmand cu evlava vechile scripturi,

M am apucat sa umplu Pamantul cu copii,

Ce mi vor urma spasiti ultima, dar unica cale

Care i va arunca direct in bratele Celui Mare.

Si tot ratacind printre figuri mucegaite

De sfinti atarnati cate unul pe un perete,

Predic iubirea verbal, dar mai mult in scris

Si ma trezesc transpirat din vis,

Blamandu mi parintii in noptile mai grele

Ca m au adus pe lume sarac, fara de nici o zestre,

Dar explicandu le ziua, convins la copii,

Ca a fi sarac este o virtute si tot virtuosi vor fi

Cand in lume singuri si far de ajutor vor razbii.

Manac tot ce zboara, se taraste sau umbla n patru labe,

Pentru ca am primit de la Dumnezeul meu

Dreptul necontestat de a ma folosii de toate.

Si tot asa incercand sa urmez cu sfintenie

Cele 10 porunci dintr o evanghelie,

Ma trezesc la sfarsit,

Ca nici eu nu mi mai dau bine seama cine sunt.

Ca sunt porc sau Om? Totusi ce sunt?

Dar pentru ca m am nascut cu un ochi deschis

Primesc doua palme zdravene ca sa mi revin (in scris),

Si mai aud si o voce care mi spune:

" Mai bine te nasteai maimuta

Ca atunci aveai o scuza."

Ascultand jazz( ...everybody want s to be a cat...)

Ascultand jazz,
Ziua se transforma n noapte,
Casele devin fantome
Si fantomele pisici aristocrate.

Ascultand jazz,
Stelele devin licurici
In ochi de pisici
Si toate culorile
Negru si orange.

Hornuri fumand trabuc de carbuni,
Sunetul pasilor nostrii pe caldaram,
Felinare ce lumineaza discret
Banci nesatule s asculte povesti.

Jazz cu miros de ceata si strazi pavate ude
Si luna ntrebandu se de suntem nebuni
Da de unde...

Pe drumuri (Cautatorul)

Intrebarea mi arde talpa piciorului
Imi izbeste tampla
Imi dilata pupila

Si atunci,
Plec.

Dar talpa mea
Paseste in afara sotronului

Si atunci,
Ratacesc printre intrebari.

Imagineaza ti
Intrebari la stanga
Intrebari la dreapta
Respir intrebari
Inghit intrebari.

Cu fiecare om o intrebare,
La fiecare pas o cautare.

Si atunci,
Accept.

Linişte Sunet şi Linişte Stare ( Vipassana )

Cuvântul s-a oprit
Gândurile s-au regăsit în tăcere
Linişte a sunetului nu există

În mine se aude zumzetul constelatiilor din care m am creat
Picături de ploaie vorbesc între ele
Fulgerele aruncă răspicat cuvinte de neinteles

Dar eu din toate
Ascult nimicul.

Primăvara, Vara, Toamna, Iarna...şi Primăvara

Sufletu-mi nu mai plânge la durerile trupului.

Trupul nu-mi mai plânge durerile sufletului.

Mintea-mi stă.

Contemplu răsărituri şi apusuri fără răsărituri şi apusuri.

Miros santal şi mosc în aer, piele şi păr, fără santal şi mosc.

Aud în zgomote muzică de pierdut gândurile, fără muzică.

"Golful Francez"

M-aş furişa in spatele ochilor tai ( terni? )

Este acolo un semn, o pensulatie, ce cred

Că-mi indică cărarea spre suflet.

Şi dacă...?

M-aş furişa in conturul lor moale

Dar pentru că-mi plac...

Mâinile tale,

Degetul meu ar mângâia pe ele

Ramuri invizibile pentru alţii.

As descoperii

M-aş furişa in privirea ta

Urcând, m-aş opri atingând

Stropul acela imaginar din causul claviculei.

Altceva?

M-aş tupila sa privesc in tine

Atât doar însă, cat sa nu te stiu

Şi nu mai mult decât te ştii.

P.S.

Ce-ar fi să zburăm un timp împreună?

Ştiu eu un loc unde se pot construi amintiri.

Ce-ar fi?

Esti eu

- Preferi cand dormi sa vin sau cand esti treaza? Intreba visarea.
- Nici n ai plecat.

Iti cunosc fiecare sarut

-Nu cred ca ne am cunoscut, afirma moartea.
-Te inseli.

Cum era?

-Nu ne am vazut de mult, imi spuse iubirea,
-Nu mi amintesc de tine.

oricand

- Pot sa vin? Intreba melancolia
- Te astept

Cine esti?

-As putea sa trec pe la tine? Ma intreba ura.
-Nu te cunosc.

Uf

- In seara asta am sa te vizitez, imi spuse tristetea.
Ti am spus ca sa stii.
- Nu am chef de tine
-Nu ma intereseaza
-Am sa incui usa
-Ha
-Am sa inchid ferestrele
-Ha
-Am sa mi astup urechile si am sa ma ascund sub plapuma
-Ha
-Atunci... am sa mi deschid sufletul
-Ah

Ce sa fac cu darurile Tale?

Mi ai dat singuratate,
Sa am timp sa mi se faca dor
Si darul nedorit
De a transforma simplitatea
In labirint de ganduri si emotii.

Mi ai ursit aripi neodihnite
In zbor de pasare,
Rabdarea pietrei
Si bratele arborelui in iubire.

Mi ai daruit ochi larg deschisi
Si m ai lasat sa vad adevaruri
Ca luminile din padurea
Cetatii de Colt


Dar,
Nu ma blestema la o viata de cautari
Fara a sti ce,
Pentru ca atunci, toate darurile tale
Au fost in zadar.

soapte in taceri

Cum as putea sa vorbesc tacand,
Cand contemplarea imi curge in ganduri indragostite
Ce si cauta iubitii in gandul tau,
Indragostit si el de alte iubite.

Cum as putea sa le spun sa stea
Soapte in clopot imbratisat in arama,
Susoteli in linistea mea zbarnaita
De lipait de limbi de pisici intrerupta
Si de lemne ce si mai aduc aminte sa arda.

Lampile mi stau suspendate n pereti,
Barometrul cel vechi le e prieten de suflet
Fratie tacuta in vieti de poeti,
Urmarind si pandindu si muza din umbra.

Asculta cum am adormit
In tors de pisici
Si troznet de lemne
Cum gandul meu aproape a atipit
Asteptand linistea
Din cuvantu ti soptit

Dintre toate semnele...

Dintre toate semnele de punctuatie,
Ma tulbura semnele de exclamare.

Pot sa vad ochi injectati, arzand,
Pe fata desfigurata,
A unei minti confuze de fanatic.

Vad piatra celui, ce arunca primul
Si zgomotul haitelor,
Ce urla insufletite in fata rugului,
Pe care ard
Vrajitoarele inchizitiei.

De parca as fi fost eu,
In acele timpuri,
Cea ranita de piatra,
(Sarmana piatra)
Si cea arzand pe rug.

Dintre toate semnele de punctuatie,
Iubesc insa,
Intrebarea
Si mai ales
Cautarea raspunsului.

Feng shui („geometrie perfecta”)

Cred ca astazi,
Am chef sa scriu
Cu albastru metalizat,
Pentru ca astazi
Am chef sa rad.

Exista un colt al bunastarii
Unde cei ce stiu,
Isi atarna lumanari si podoabe verzi,
Sperand ca banii
Or sa aduca cu ei fericirea.

Exista un colt al dragostei
Unde cei ce au aflat,
Isi atarna lumanari si podoabe rosii
Chemand dragostea perfecta.

Exista un colt al creatiei,
Al spiritualitatii si al mentorilor.

Exista 9 colturi
Unde oamenii isi atarna visele.
Patrate si nu rotunde,
Pentru ca oamenii obisnuiesc
Sa isi faca casele in colturi

Si ma intreb,
Printre atata spiritualitate patrata,
Unde se afla cercul compasiunii,
Al tolerantei,
Si al simtului umorului?

Poate singura problema este,
Ca oamenii nu isi fac
Casele rotunde.

Pacat ca oamenii patrati
Nu citesc poezii.

Da,
Imi place poezia aceasta
Scrisa cu albastru metalizat.

PS.
Eu nu gust albastru.

de ce dulce si de ce amar?

Tu inca gusti gelozia
Unii spun ca ar avea gust dulce amar
De ce dulce
Si de ce amar?

Eu am uitat pana si gustul
Iubirii adolescentine
Cum dara, sa mai simt gelozia?

Un altfel de eu

Pupilele ti s au aprins
Cand ti am spus
Mi e sufletul bucati, draga

Ai spus:
Sper ca intr un altfel de tu
Se vor lipi...

Ai sperat
Poate, am sperat si eu

In van.

Poate ar fi bine,
Sa mi pun ceasul sa stea cu capul in jos.
Sau poate un ceasornicar,
Ar stii sa l faca sa mearga si invers.

Poate ar fi bine,
Sa invat
Cu timpul sa ma joc.
Si cateodata, cand am chef,
Sa l las, pentru putin,
Cu mine sa se joace.

Cateodata sa l incremenesc,
Iar altadata , cand am chef
Sa l las pentru putin
sa treaca...

Amsterdam

Poate ca nu stiu cine sunt
Dar stiu cu siguranta cine nu vreau sa fiu
Si poate ca nu stiu ce vreau
Dar stiu cu siguranta ce nu vreau

In lumea mea de toamne galbene si acorduri de chitara
De ierni cu seminee si lampi de petrol
Tu nu iti aflii locul.
Cum ai putea zbura alaturi de mine
Intr o lume in care
Aripa mea nu iti atinge visul
Iar visul meu e departe de aripa ta
Intr o lume in care nici unul nu stie cum se iubeste.

In afara lumii mele
Si in afara lumii tale
A existat o alta lume
Cu frunze reflectate in canale aurii
Vaporase ce asteapta sa le dai viata,
Cu cladiri vechi din caramida
Aplecate pe o parte
Privind mirate, de secole trecatorii
Aproape de fiecare data altii
Si de cateva ori noi doi
Pe-o bicicleta
Mirosind toamna...

Sa ti spun?

Sa ti spun ca sanului meu i a placut
Sa si faca culcus in causul palmei tale?
Ca rasaritul privea din mare
Cum parul tau imi invelea umerii
Si tu,
Tu te intrebai " Cum de?..."

Acum doar parul meu
Imi mai inveleste umerii la rasarit.
Sanul mi a ramas fara adapost
In timp ce tu incerci
Sa nu i pierzi atingerea din palma
De teama ca odata cu ea
As putea disparea si eu

Nisipul imi completeaza intredegetele picioarelor
Iar eu inca ma mai cuibaresc
La umbra bratelor tale

Fata aceea de pe tarm
Picteaza atat de frumos marea
Fara sa stie ca facand asta
Ma trimite inapoi in timpurile mele
De lampi cu petrol

Crezi ca m am nascut prea devreme?
Eu cred ca ne am nascut prea tarziu...

Autoportret

Părul meu,
Păr de Univers;

Mintea mea,
Pasăre;

Mâinile mele,
Aripi zburate;

Sufletul meu,
Parte de Tot;

Picioarele mele,
Genunchi plecaţi pe vânt în Infinit;

Spiritul meu,
Spiritul păsării parte de Tot.


PS.
Eu nu sunt pasarea
Eu nu sunt nici macar spiritul pasarii
Eu sunt ideea de pasare

Imi stă timpul frumos.

Câteodată îl mai las să treacă

Şi mă joc cu el;

Şi el se joacă cu mine,

Şi mă joc cu mintea mea;

Şi ea se joacă cu mine.

1800 si ceva...

M am trezit intr o dimineata,
In patul tau.
M ai dus departe,
Pe la 1800 si ceva
Si acolo,
Intre lampi cu petrol
M ai uitat.
Ce un altfel de mai bine
Ai fi putut sa mi faci?

Dor de viitor

ar putea sa mi fie dor de Dumnezeu
ar putea sa mi fie dor de viata de dincolo de viata
ar putea sa mi fie dor de ziua de maine sau de copiii nenascuti
dar
mi e dor de cate as putea sa stiu
mi e dor deja de cum vom fi
mi e dor de cat de bine imi va fi

Iar eu,
ar trebui Eul sa ti imprumut
sau Minele?
sa simti
sa stii
sa te atinga?

Spune mi daca prisma prin care tu vezi
Este transparenta
Ca sa stiu daca,
Cuvintele ce ti scapa gandului
Au culorile curcubeului

Cine eu?
Am baut doua ceaiuri
Unul,
Era pentru tine...

Imi place cum taci

Iti admiram raspunsurile din tacerea cuvintelor
Era la rasarit si am putut sa vad
Cum ochii ti purtau visele
Mai departe de tramvaiul nostru cu cai

Da,
Privirea ta stie sa atinga

Apa ingheata in prisme/ reflectand lumina in curcubee?
Daca totul ar fi o prisma transparenta
lumea ar fi un curcubeu
fiecare particula din mine ar fi o impresie
iar eu...
as fi o stare.

Ingeri si demoni

Sentimentele mi sunt ingerii si demonii
Ce creaza in mine si in afara mea
Propriul meu rai si propriul meu iad.
Ingerii s au nascut o data cu mine
Demonii s au nascut in momentul in care
Mi am dat seama ca exist.

Eu si cu Mine

Daca Mine ar fi altcineva decat Eu
Mine, mi ar fi indeajuns sa mi impartasesc cu el trairile?
Eu si cu Mine.
In turnul meu cu metereze din Provence,
Mine mi a fost indeajuns
Apoi...am uitat.
Am luat o de la capat
Si ma intreb ca si cum Provence nu a existat"
Am nevoie de inca cineva ca sa mi urc treptele propriei vieti?"
Nu stiu
Stiu insa ca mai simt gustul a
Eu si cu Mine.

PS. Si a fost atat de bine

Aera Saga

Cu tine pe Cetatea Colt

Acum suntem mai aproape de Dumnezeu
Dar nu pentru ca noi suntem sus
Iar Dumnezeu este acolo,
Undeva in inalt
Ci pentru ca ne am departat de o lume
Si ne am apropiat de cealalta...

Ce sa fac,

daca iubitii imi stau imprastiati printre ganduri

Si gandurile imi stau imprastiate

Printe pisici?

Prima ei intrebare fara raspuns (- Ce e dincolo de stele?)

Tu stii, ca eu atunci
Cand mi am indreptat pentru prima oara privirea spre stele
( a fost ziua in care mi am dat seama ca exist)
Pupilele mi s au transformat in semne de intrebare
...si au ramas de atunci asa?...

Moartea face din oameni îngeri…
Moartea este transformarea energiei condensate
În energie dispersată.
Dar ce sunt îngerii?

La 15 ani ma caracterizam
O frunza intr-o padure sortita decapitarii
Al carei calau este acelasi omul.
Atunci am inceput sa scriu.
De plictiseala.
Apoi am uitat.

La 30 ani am descoperit adevarata placere a scrisului.
Intr un turn vechi al unei foste mori,
Turn ce copia turnurile cu metereze ale vechilor castele.
Era in Provence, si totul mirosea a mov si galben.

Mai tarziu, am avut revelatia nimicniciei mele
Ca om printre oameni
Si ca adunatura de particule in Univers.

Pesti si Taur

Eu sunt atât de
În cer
Şi tu atât de
Pe pământ
Că normal nu ar trebui să ne întâlnim;
Niciodată.
Dar sufletele noastre
Dansează împreună,
În afara timpului şi spaţiului
Şi se iubesc atât
Încât,
Se lasă unul pe celălalt
În cer
Şi
Pe pământ.

iubire

Sa ti respir atingerea
Sa ti contemplu frumusetea in fiecare barbat
Si sa ti confund iubita cu fiecare femeie

Haiku?

Daca mi as taia pleoapele

As putea trai in Haiku ?

Am vrut sa cred ca exista cineva

Care nu poate trai fara mine.

Ar trebui sa ma simt cum

Cand realizez ca singura fiinta din Univers

care nu poate trai fara mine

Sunt chiar eu?

Zen

Piatra stie ca asteapta?

Numai ea stie daca stie sau nu si inca cineva

Cineva care poate vorbii cu pietrele.

Cand am fost piatra am stiut si eu

Acum nu mai stiu daca piatra care eram stia ceva.

Cand am fost pasare am stiut sa zbor

Acum nu mai stiu si nu mai stiu cum era

Cateodata parca, imi amintesc senzatia zborului.

Dar pasarea va sti cum e sa fi om

Si care ar fi avantajul?

Piatra sta.

Pasarea stie ca e normal sa zboare.

Intre normalitatea de asteptare, poate a nimic, a pietrei

Si normalitatea de zbor a pasarii

Si intre normalitatea de a fi om

Nu e nici o diferenta

Fiecare stie ca asa e normal sa fie.

Universuri

Daca te as baga in mine

Eu as devenii Universul tau ( neinfinit )

Si fiecare cuvant al meu

Ti ar parea un cuvant al Dumnezeului tau

Atunci cand as vorbi

Ai spune ca ti vorbeste Dumnezeu

( Dumnezeul tau, bineinteles )

Si ai face inchinaciuni.

Universos

Se eu te mentira dentro de mim

Eu iria ser teu Universo ( limitado )

E toda a minha palavra

Te parecia uma palavra de teu Deus

Quando eu falava,

Tu dizias que te fala Deus ( teu Deus, claro! )

E tu, rezavas.